Anonymous – 7.5 / 10
To See, or Not to See? That is the Question William Shakespeare este pentru Anglia ceea ce Elvis este pentru America, ceea ce Napoleon este pentru Franta si Da Vinci pentru Italia… or is it ? Axandu-se pe doua din cele mai importante evenimente ale epocii elisabetene – rebeliunea Essex din 1601 si succesiunea la tron a reginei Elisabeta I, filmul sprijina premisa ca Edward de Vere, al 17lea conte de Oxford, un aristocrat proeminent, a fost adevaratul autor al lucrarilor atribuite lui William Shakespeare, piese de treatru si poezii romantice, intrigi politice tragice si comedie, lucrari ce contin o astfel de frumusete si intensitate convingatoare, incat chiar si dupa 400 de ani, inca ajung direct in inimile noastre si raman acolo pentru totdeauna. Descris ca fiind un thriller politic, filmul creeaza o atmosfera de presimtire si intriga care, la fel ca multe filme ale genului, incepe cu o multitudine de nume si flashback-uri, care ne provoaca neuronii. Acesta pot spune ca este cel mai mare „defect „al filmului. Filmul incepe cu o utilizare inventiva a incadrarii intr-o scena de teatru. Ne intoarcem in timp si-l gasim pe Ben Johnson in puscarie, doar pentru a ne mai intoarce inca 5 ani pentru a vedea cum ajunge acolo. Apoi ne mai intoarcem inca 40 de ani si-l vedem pe Johnson fiind eliberat. Si te intrebi…in ce „timp” este eliberat ? Si cel mai important, cine este Ben Johnson si de ce este atat de important in aceasta poveste. Scenariul este foarte bine „tesut” (spus non-linear, ceea ce la inceput a fost confuz, sa urmaresc actiunea pe foarte multe planuri, nestiind care este adevarata legatura), intre intamplarile din prezent si cele din trecut, care au dus la intamplarile din prezent. Deobicei, acest lucru este intrerupt de scene de umplutura, dar modul inteligent al scenariului, a permis sudura perfecta dintre trecut si prezent. Din fericire, Anonymous este suficient de lung pentru a permite audientei sa lege totul. Vanessa Redgrave este maiestuoasa in rolul reginei Elisabeta I. Nu am nici o idee despre cum ar fi trebuit sa fie o regina in Anglia secolului 17, dar accept bucuros prestatia Vanessei. Decadenta si destrabalata, debordanta si exuberanta, viu colorata si nebunatica. Totul functioneaza ca un ghid actual pentru monarhie. Rhys Ifans, in rolul principal, intruchipand-ul pe contele de Oxford (Earl of Exford), ofera o interpretare demna de Oscar, ca omul despre care unii oameni cred ca a fost adevaratul Shakespeare. Ifans gaseste balansul perfect intre artistul remarcabil si nobilul tulburat, care nu poate impaca cele doua lumi ale vietii sale. Daca Shakespeare a fost intr-adevar un pseudonim al unui nobil, majoritatea evenimentelor portretizate in Anonymous sunt plauzibile. Spre deosebire de azi, dramaturgii si poetii traiau la periferia societatii si un nobil cu rang de Oxford, scriind scenarii cu o puternica incarcare politica si satirica, ar fi fost scandalos, prin urmare teoria Shakespeare-Oxford poate fi adevarata. In Anonymous, Shakespeare este un bufon. El bea prea mult, isi consuma prea mult timp si bani cu prostituate si este chiar analfabet. Intrucat este actor, el poate citi, cu toate aceastea, nu este in stare nici macar sa-si mazgaleasca numele pe o bucata de pergament. Restul filmului implica diferite factiuni, planificand si asigurandu-se ca omul lor este urmatorul mostenitor al tronului. Sectiuni din cele mai faimoase scene din Henry V, Romeo si Julieta, Richard III si Macbeth sunt jucate pe scurt in teatru, dar scenariul nu se concentreaza in jurul lor. Una din cele mai bune parti ale filmului consta in aspectul realist al strazilor, costumelor si chiar Globe Theater. Totul a fost realizat cu o atentie meticuloasa si putem observa murdaria si mocirla de pe strazi, scandurile puse deasupra noroiului pentru a trece nobilii, precum si mizeria si galagia orasului. Un mare dezavantaj al filmului este, cred, faptul ca majoritatea vor gasi multitudinea de personaje, de flashback-uri si de intrigi secundare, ca fiind destul de confuze. Recomand acest film in mare datorita minunatei valori de productie si va recomand sa aveti rabdare. Dupa jumatatea filmului, totul se va intensifica si veti intelege totul.
1 Comment
Chloe – 7 / 10
Acest film mi-a amintit de acel val de thrillere erotice din anii 90. Are toate elementele, inclusiv o doza sanatoasa de scene de sex softcore, care m-au surprins, deoarece Amanda Seyfried are un astfel de aspect duios si nevinovat. Ce face acest film bun, are (cum ar spune si Shrek) „layers”. La fel ca in viata reala, oamenii sunt, inevitabili, mult mai diferiti decat ceea ce par la suprafata. Chloe este un film plin de scene senzuale si pasionate, nuditate, drama si oameni intortochiati emotional, incat dovedeste ca dragostea si comportamentul erotic cand sunt amestecate, pot duce la un joc periculos de obsesie si durere. Chloe este un film cu o puternica incarcare erotica, ceea ce-l face o placere sa-l vizionezi. Amanda Seyfriedeste este absolut uimitoare în acest film. Inca de anul trecut, ma tot intrebam cine este fata asta (cu ochii cam departati si buze pline) si de ce apare ea, brusc, in toate filmele ? Acum, chiar pot sa inteleg de ce. Are o capacitate extraordinara de a-si metamorfoza aspectul si atitudinea. Are o sensibilitate si un spectru artistic la care cele mai multe staruri de la Hollywood doar viseaza. Poate fi foarte sexy si perversa (ca in cazul de fata), poate fi o tanara indragostita (Dear John) sau chiar credibil de tocilara si nesigura de ea (Jennifer’s Body). Ea pune un fior in acest scenariu putin cam fad. Este surprinzator de buna in rolul unei fete tanara si tulburata si pot spune ca realizeaza cea mai buna interpretare a carierei sale (de pana acum), reusind sa para, deodata, atat naiva si copilaroasa cat si profesionista si perversa. Julianne Moore joaca de asemenea, excelent, in rolul unei femei mature si mai batrana (desi tot frumoasa) care simte ca poate pierde atat tineretea, cat si casatoria. Moore realizeaza un spectacol puternic, lucru ce-i permite personajului sau sa nu fie caracterizata ca pozitiv sau negativ. Liam Neeson are un rol mult mai scurt si mai usor, desi destul de complex si foarte bine interpretat si te face sa te intrebi, pana in ultimele momente despre natura personajului sau. Ceea ce urmeaza este o serie interesanta de rasturnari de situatie, iar cele doua roluri feminine, desi fac o echipa, au interese diferite. Cine este personajul negativ ? Cine foloseste cu adevarat pe cine ? Acestea sunt intrebarile importante pe care ti le vei pune si nu vei afla raspunsul pana la sfarsit. Sunt destule drumuri intortocheate si rasturnari de situatie pentru a putea cataloga acest film ca un veritabil thriller, dar interpretarea este acel ceva care te va tine lipit de scaun pana la genericul de final. Contagion – 7 / 10
Ce-ti vine in minte cand te gandesti la un disaster movie ? Extraterestrii care ne invadeaza planeta ? Vulcani care explodeaza si inunda pamantul cu lava ? Sau lumea se termina brusc, din cauza unor forte coplesitoare ale naturii ? Indiferent de ce am vazut in alte filme, in care lumea se sfarsea intr-un mod sclipitor, prin niste explozii uluitoare, Contagion a reusit sa se apropie de disparitia umana intr-un alt mod. Filmul porneste pe premisa de a oferi evenimentele pe o structura de zi cu zi. Schimbul de cadre si personaje este foarte rapid, pentru a ne oferi puncte diferite de vedere ale efectelor virusului, fie ca este vorba de un cetatean aproape aleatoriu, de un medic sau de un om de stiinta din laborator. Poate ca suna vag, dar cu atat de multe personaje si story lines-uri ce se petrec in acelasi timp, este destul de dificil sa realizezi un synopsis bun, fara sa dezvalui prea multe. Regasim o gama impresionanta de actori cunoscuti in film (dintre care ii pot mentiona pe Gwineth Paltrow, Matt Damon, Laurence Fishbourne si Jude Law), unii dintre ei au roluri scurte, dar importante in povestea de ansamblu. Felicitarile mele vedetelor mult prea cunoscute, pentru prestatia lor “subestimata” dar foarte buna, in niste roluri modeste ca importanta. A fost placut si ciudat, sa vad atatia actori cunoscuti, parand normali si permitand ca povestea sa avanseze fara sa se focuseze pe un singur individ, pentru a salva ziua. Cel mai impresionat am fost de rolul lui Matt Damon, care a furat show-ul cu una din cele mai bune interpretari ale sale din ultimii ani. Caracterul sau a fost atat de interesant si empatic incat mi-ar fi placut sa vad un alt film ce se invarte in jurul povestii sale din aceasta “criza” si cum se descurca in fata tuturor provocarilor care-i sunt aruncate. Desi interpretarea a fost foarte buna, cel mai important factor pe care l-a oferit acest film a fost felul in care actorii prin interpretare, ne-au umplut imaginatia cu frica. Combinatia dintre felul de a filma, multitudinea de scene diferite si dialogurile, toate s-au combinat pentru a realiza un scenariu credibil despre o lume prinsa intr-o epidemie. In locul exploziilor sclipitoare, scenele mortale cu tipete in prim plan si cursele in viteza pentru a evita pamantul care se surpa in urma ta, virusul calatoreste in tacere in jurul lumii si nu stii unde va lovi in momentele urmatoare. Ca rezultat, am fost prins in suspansul sperantei ca personajele indragite nu vor contacta virusul si nu vor fi eliminate de catre o persoana care l-a contactat deja. Un alt factor care mi-a placut a fost realismul pasilor si actiunilor portretizate in acest film. Stiinta, legile si reglementarile guvernamentale, propaganda si multi alti factori au fost destul de bine explicate, fiind capabil sa urmaresc si sa inteleg tot ceea ce faceau, inclusiv explicatiile stiintifice despre virus, desi nu pot spune ca sunt pasionat de politica sau medicina si nu sunt nici vreun geniu sau “geek”. Hai, totusi, sa vorbim si despre punctele negative ale filmului. Primul lucru destul de evident, este faptul ca acest film este foarte trist in unele momente si oamenii carora nu le plac depresiile ar fi bine sa-l evite. Filmul nu se teme sa arate victimele moarte cu prim-planuri, care va pot ori misca sentimental, ori sa va faca greata. Totodata, nu recomand acest film germofobilor, intrucat fricile le vor fi amplificate de unele cadre in care victimele “lasa” virusul pe suprafetele atinse. Tot la minusuri, cel putin din punctul meu de vedere, pot adauca si coloana sonora destul de prost aleasa, cu multe momente de legatura evidentiate prin sunete clasice, gen filmele din anii '80. Cred ca singurul alt minus este ca pentru un action/thriller, cum este clasificat acest film, actiunea nu prea exista. Ma repet. Nu exista curse de mare viteza, acrobatii pline de suspans si dezastre naturale facute pe calculator. Cine cauta asa ceva, ar fi bine sa aleaga alt film. In ciuda faptului ca nu putem vedea “ucigasul”, cred ca acest virus este este unul din cei mai infricosatori criminali pe care l-am vazut in ultimii ani. Interpretarea buna, cadrele foarte bine incadrate si abilitatea de a folosi imaginatia spectatorilor pentru a picta frica, sunt elementele care m-au tinut lipit de monitor pana la sfarsit. Contagion este unu din cele mai bune disaster movies pe care l-am vazut in ultimii ani. Ultimul de gen, care m-a surprins placut, a fost thriller-ul Right at your door. Final Destination 5 – 7.5 / 10
Daca ai de gand sa vezi acest film, o faci pentru stii la ce sa te astepti. Desi sunt un fan al acestei serii, pot spune ca dupa primele doua, totul s-a dus doar in jos, al doilea fiind, poate, cel mai bun din serie. Cum era de asteptat, formula nu s-a schimbat foarte mult, desi are o aditie noua, pe care nu vreau sa o dezvalui. Este un “concept” nou ce cred ca va schimba putin viitoarele titluri, in sensul ca vom vedea mai multe crime si mai putine accidente, desi dupa cum se termina, nu prea mai ramane loc de contiunare. Dupa cum probabil ti-ai dat seama, de data asta avem un subiect ceva mai accentuat si un scenariu ceva mai bine pus la punct. Totodata, avem un sfarsit neasteptat, ce va lua pe foarte multa lume prin surprindere si te va face sa exclami OMFG sau WTF, daca, desigur, nu ti-a fost stricat de cineva inainte. Este bine de stiut si faptul ca scenariul realizat de Eric Heisserer acorda putin mai mult timp si actiune supravietuitorilor inainte sa fie "alesi”. Incepi chiar sa simti ceva pentru ei, inainte de mult asteptatul sfarsit. Sunt foarte constient ca sunt personae care se uita la acest film (aceasta serie) doar pentru accidentele de la inceput si pentru mortile de pe parcursul filmului, iar acest film nu-i va dezamagi. Fara sa ofer vreun spoiler, pot spune sincer ca scena cu podul de la inceput este o capodopera, realizata extrardinar, ce, din cate mi-am dat seama fara sa-l vad in 3D, foloseste tehnologia foarte bine (ca tot filmu dealtfel). Nu este de mirare, avand in vedere faptul ca a fost facut in colaborare cu James Cameron pe partea de efecte 3D. Fara nici un dubiu, este cea mai buna scena de inceput de la Final Destination 2. Sunt un fan al filmelor thriller/horror bine facute, dar chiar si mie mi-a fost greu sa privesc unele morti, strangand din maini si din dinti de fiecare data cand cate un caracter era omorat intr-un mod hidos. Si scenele mortale…WOW. Sunt tulburatoare, amuzante si uneori socante, iar uneori chiar toate in acelasi timp. Acest lucru se datoreaza, cred, noului regizor, Steven Quale, care se joaca efectiv cu asteptarile publicului. El expune atat de multe moduri in care poate ucide un personaj intr-o scena si atunci cand credeti ca personajul va cadea intr-o teapa, moare intr-un mod cu totul diferit. Suspansul construit inaintea unei morti este extraordinar si este unul din motivele pentru care recomand acest film. Dintre actori, singurul care a iesit putin in evidenta, este Tony Todd, pe care l-am vazut ultima data in Final Destination 2 (dupa ce aparuse si in primul), care este versiunea Americana a lui Snape (din Harry Potter). Imi place la nebunie felul in care-si livreaza replicile, cuvant…cu…cuvant… Restul actorilor fac niste roluri cel mult mediocre, nereusind sa transmita nici macar o farama de durere/suparare. Final Destination 5 readuce la viata o francize aproape moarta. Este pur si simplu socant, distractiv, tensionat, amuzant, tulburator si este, probabil, cel putin la fel de bun ca Final Destination 2. The Number 23 – 7.5 / 10
9 / 11 2001, 9 + 11 + 2 + 1 = 23; JFK a fost ucis pe 22 noiembrie 1963, 2 + 2 = 4, 1 + 9 + 6 + 3 = 19 si 19 +4 = 23; Cezar a fost injunghiat de 23 de ori, si asa mai departe. Thrillerele psihologice sunt un concept foarte greu. Ai nevoie de un sfarsit excelent. Incepi filmul, construiesti cu suspans si actiune, adaugi putina paranoia si gata. Destul de usor. Finalul este partea mai complicata. Filme ca Memento si Fight Club au facut-o foarte bine. Intorsatura lor, nodul de anxietate care se incalceste si se deznoada, doar ca sa te „pregateasca” pentru inca un nod de sfarsit, ce te lasa „breathless” si tulburat, chiar perturbat daca esti „norocos”. Dar fara sfarsit, fara ultima lovitura in nas sau in stomac, un thriller psihologic este doar o adunatura de sireturi dezlegate. Nu ma intelegeti gresit. Este un foarte bun film in doua acte, iar daca stiti sa va opriti cand trebuie, sa inchideti filmul si sa va luati floricelele, veti fi mult mai incantati de acest film. Dar acel al treilea act, cu momentul culminant foarte clar si slab scris, ne lasa cu acel sentiment de dezamagire a ceva promitator, transformat brusc intr-o iluzie amara. Nu voi dezvalui sfarsitul, voi spune doar ca poate fi sumarizat prin cuvantul „banal”. Si banal este cuvantul care nu ar fi trebuit sa defineasca „The Number 23”. Jim Carrey dovedeste inca o data ca poate face un rol serios (dupa Eternal Sunshine of the Spotless Mind si Truman Show) si chiar poate sustine un film intreg, ce se invarte in jurul personajului sau. Virginia Madsen face un rol bun ca sotia lui Carrey, protectoare si iubitoare, dar fara prestatia lui Carrey, n-am fi avut, poate, decat un alt film de duzina. Exista, o chimie excelenta intre Carrey, Madsen si „fiul” lor, Logan Lerman. Acest film foloseste cu succes intreaga familie in scenariu, intr-o masura in care foarte putine filme reusesc. De asemenea, veti simti o conexiune cu personajul lui Carrey, care devine obsedat de numarul 23. Ma indoiesc de faptul ca un numar ar putea distruge viata cuiva, dar sunt sigur ca toata lumea a trecut prin unele coincidente ciudate, ce parca erau legate intre ele. Nu puteam sa inchei acest review fara sa aduc vorba de atmosfera incredibila realizata prin „adoptarea” stilului de film Noire, o realizare de exceptie facuta prin contraste indraznete, prin lumini plasate perfect pentru a realiza niste umbre perfecte, prin jocul de culori incredibil de bine realizat, prin dialogurile simple si directe, precum si prin cel mai accentuat element al filmelor Noire, monologul cu vocea putin ragusita, excelent realizat. Iar atmosfera Noire nu putem avea fara o coloana sonora care sa sustina toata aceasta realizare grafica si, desigur, sunetul este la inaltime. Pe langa vocea lui, mentionata mai sus, toate dialogurile sunt perfect rostite si acompaniate de sunete clasice, iar cele putine melodii alese, completeaza perfect tabloul ales. Sunt sigur ca dupa vizionare, veti aduna numerele din numarul de telefon, CNP, data nasterii sau numele, pentru a vedea daca sunteti „blestemati” sau nu. Drive - 8.5 / 10
Filmul ofera un amuzament ciudat, plecand de la semi-ranjetul lui Goslin cu scobitoarea mereu in coltul gurii, pana la gangsterii si cliseele mafiote. Totul se invarte in jurul portretizarii unui personaj fara nume, care vorbeste foarte putin si ramane un mister pana la sfarsit. Pot spune ca este filmul lui Goslin, ce realizeaza un rol foarte complet, transformand ceea ce ar fi putut fi un alt dur al Hollywood-ului, intr-un caracter complex si contradictoriu, increzator si ganditor, singuratic si cu o anumita particularitate ce aduce aminte de rolul lui De Niro din Taxi Driver. Un aspect foarte important si foarte bine realizat, este utilizarea in filmare, a unghiurilor joase si inclinate putin in sus, eficiente la extinderea sentimenteror de curiozitate si interes, precum si a prim-planurilor statice; ritmul lent si miscarea foarte usoara a camerei, calmul scenelor si al personajelor (in special Goslin), realizeaza o imersiune completa a privitorului si face ca scenele violente sa para si mai violente si stranii. Cadrele de noapte au surprins excelent gama de lumini si umbre, aducand aminte de filmele Noire din anii 80 (daca ar fi fost filmat in alb-negru, ar fi primit un punct in plus, dar probabil ca ar fi alungat si mai multa lume), realizate cu un nivel tehnic audio excelent, iar faptul ca in scenele intense nu avem deloc muzica, amplifica acest detaliu. Soundtrack-ul pop, specific anilor 80, rulat in surdina in momente cheie ale povestii, te face sa te concentrezi mai bine pe anumite actiuni si trairi ale personajelor. Acesta nu este un film de actiune. Nu contine efecte CG, nu exista violenta absurda, e linistit si schimbator, dar in acelasi timp, nu este o vizionare usoara. Este un film intunecat si complex, care arata emotiile fundamentale ale omului, prin limbajul corpului si motivatiile acestuia, cu urmariri de masini inteligente, violenta in exces care iese in evidenta mai tare ca intr-un film de groaza si momente trecatoare de tandrete, care va atrag in lumea emotionala a protagonistilor. In ciuda maiestriei absolute, Drive nu este pentru toata lumea. Oamenii care prefera un chelios plin de muschi, cu glume proaste si replici “inteligente”, ar trebui sa stea departe de acest film, intrucat aduce foarte putin cu filmul standard Hollywoodian de gen si in mod clar veti fi dezamagiti. Pentru mine, Drive a fost ireal, tensionat, amuzant, revoltator si mai ales, surprinzator. Acest film va ramane in istorie ca unul din cele mai bune filme de actiune din anii 80, care nu s-a facut cand trebuia. Trespass - 6.5 / 10
Desi dupa vizionarea din urma cu cateva luni, a trailer-ului, am ramas cu impresia ca va fi doar un alt film cu "home invasion", cu toata actiunea filmului "arhivata" in trailer-ul de doar 2 minute, singurul plus adevarat fiind actorii mai buni si celebrii, pot spune ca dupa vizionare am ramas placut surprins, dar nu foarte departe de ideea initiala. Avem acelasi scenariu, o familie cu multi bani, un om de afaceri tipic, care cu greu isi poate face timp pentru familie, o sotie si o mama frumoasa, dar cam imbatranita, care tanjeste dupa atentie si o fiica adolescenta care doreste sa petreaca si uraste sa fie tratata ca un copil. Dupa inceperea actiunii, omul de afaceri mereu ocupat devine acel extra-super-mega tata iubitor si protector, sotia devine acea femeie isterica ce tipa si plange din orice, iar fiica devine adolescenta perfecta si simpatica, responsabila si curajoasa, in care se vor regasii toti adolescentii din lume. Dar, spre deosebire de clasicele filme trecute, avem multe rasturnari de situatie si foarte multa tensiune constanta. La minusuri, avem clasicele amenintari cu pistol/shotgun/cutit fara finalizare, accident frontal auto fara aibag-uri sarite si inca cateva mici detalii care, pentru moment, strica placerea de vizionare. Pot spune ca interpretarea este chiar foarte buna, dar asta nu ma mira atat de tare, intrucat vorbim de Nicolas Cage si Nicole Kidman, doi "grei" ai cinematografiei. Mi-a placut felul in care a fost filmat, cu foarte multe prim planuri si diferite tipuri de focusare, cu putin "handy cam" si cateva cadre de ansamblu. Coloana sonora este la inaltime, cu o prezenta constanta pe toata durata filmului, in fiecare dialog sau actiune. Nu stiu daca as putea sa recomand acest film. Simt ca l-am vazut deja de cateva ori. Este acelasi film ca Hostage cu Bruce Willis, Trapped cu Kevin Bacon si Charlize Theron, Shattered cu Pierce Brosnan si Gerard Butler si chiar Panic Room cu Jodie Foster si Kristen Stewart (in primul ei lungmetraj) si sunt sigur ca mai sunt. Vreau ceva nou, vreau ceva incitant, vreau sa fiu uimit. Cowboys & Aliens - 6 / 10
Incepe foarte promitator, cu o amnezie. Inceputul perfect, care te prinde imediat; o da in SF destul de brusc, o lalaie putin cu sentimente si alte mizerii inutile intr-un film de genu si mai ales in situatiile de genu, si-i baga un final cu sacrificiu si solitudine, exact la sentiment, sa pleci din sala cu o idee de satisfacut, dupa vizionare. Nu mi-a placut deloc felul in care ne sunt "bagate pe gat" micile detalii despre trecutul personajelor si faptul ca, desi toti au pistoale cu doar 6-8 gloante, trageau cu ele incontinuu si tot filmul, desi se vrea a fi western, nu am vazut pe nimeni sa-si incarce pistolul. Interpretarea multor actori este cel mult satisfacatoare (desi sunt foarte multe nume cu greutate) si poate doar Daniel Craig si Olivia Wilde ies putin in evidenta, din toata mediocritatea. De exemplu am observat ca Harrison Ford are cam aceeasi interpretare in toate filmele. Aceeasi privire, aceleasi gesturi/gesticulatii, aceleasi obiceiuri. Desi a jucat in unele din cele mai bune filme ever, pot spune ca este un actor destul de slab in interpretare (privind per ansamblu). Efectele CG, in marea lor majoritate, sunt bune, dar sunt cateva pur si simplu hidoase si care nu-si au locul DELOC in "peisaj". Cred ca nu au reusit sa gaseasca iluminarea aia care sa faca diferenta. Efectele de sunet, cel putin in prima parte, sunt destul de clasice (gen Psycho sau Exorcistul), bazate pe trompete sau viori in surdina, iar in restul filmului, sunt clasicele efecte de lasere/explozii, cu nimic iesite din normal. Totusi, filmul nu ofera nici macar un singur motiv pentru a justifica de ce a trebuit sa fie o poveste despre cowboy si extraterestrii. Probabil producatorii s-au gandit ca vom fi atrasi de o fuziune a unui western cu o invazie extraterestra, fara a se mai chinui sa gaseasca o explicatie mai buna sau o poveste mai buna, pentru care au loc aceste "confruntari" si desi te chinui pana la sfarsit sa gasesti un motiv pentru care ti-ar pasa despre ce se intampla, acesta nu vine. Nu prea merita sa pierzi 2h cu acest film. Il recomand doar fanilor de SF-uri sau persoanelor care chiar se plictisesc si nu au ce face cu 2h libere. In Time - 8.5 / 10
O idee excelenta a unei lumi/vieti controlata de alta "moneda". Imi aduce putin aminte de Repo Man. Un scenariu foarte bine pus la punct, desi tinde destul de mult spre "cliseul" Bonnie & Clyde. M-a dezamagit putin modul de a filma: mult prea normal. Ar fi trebuit niste close up-uri mai dese, atat la expresiile pesonajelor cat si la timpul disponibil. Si ar fi trebuit in mod clar, o discrepanta de "culoare" intre cei saraci si cei bogati. Trebuia o desaturare imensa in zona celor sarati si o suprasaturare si chiar o mica exagerare a expresiei, in lumea celor bogati (poate ceva gen clipul lui BUG Mafia). Interpretarea actorilor a fost chiar foarte buna, iar Justin m-a surprins iar, intr-un mod foarte placut. Dupa un rol foarte bun in comedia romantica Friends with benefits, a facut un rol chiar bun intr-un film de actiune/SF. Cred ca are un viitor promitator pe acest drum. Coloana sonora mi s-a parut, pe alocuri, in plus (de ex in dialogul de la inceput dintre JT si tipul celalalt. ar fi trebui sa puna accentul pe dialog si sa nu puna nici un pic de muzica), dar, per total, si-a facut treaba cu brio. Per total este un film chiar bun, care te tine lipit de scaune si nu intervine deloc plictiseala/monotonia. Super 8 - 6.5 / 10
Un inceput foarte bun, promitator, cu o poveste buna, o interpretare buna (chiar daca e vorba de niste copii), dar dupa primele 40 min...se strica. O da in SF, aduce foarte mult a Stephen King si...nu cred ca era cazu. Acest film contine unu din cele mai spectaculoase accidente realizat vreodata intr-un film. Si nu am inteles de ce se numeste Super 8. |