August Rush – 8 / 10
"The music is all around us. All you have to do is listen." – August Rush August Rush va scoate cateva lacrimi oamenilor cu suflet mare carora le place sa-si deschida imaginatia si sa creada in destin si magie. Iar celor realisti, necredinciosii hard core (incuiati, daca pot spune asa) le va veni probabil sa vomite de la atatea dulcegarii si sentimente miscatoare. In aceasta ultima categorie, cu siguranta ca vor intra criticii. Scenariul este oarecum previzibil si putin „sappy”, dar acele elemente sunt cu usurinta depasite prin executarea moment cu moment a povestii. Ganditi-va la un Oliver Twist modernizat si intelegeti in mare despre ce este vorba in acest film. Actorii au jucat foarte bine intr-un rol fara prea multe dialoguri, astfel incat majoritatea povestii este spusa prin expresiile actorilor si prin sunete si muzica. Totusi, mi-a ramas in cap monologul superb al lui Robin Williams, in care vorbeste despre muzica si felul in care aceasta ne leaga de tot si toate. Scenele au un element de fantezie atragatoare, in timp ce in acelasi timp, intriga reuseste sa exploreze situatii reale din viata umana, cum ar fi hartuirea persoanelor „diferite”. Muzica este incredibila si in mare parte este originala. Aceasta include gospel, rock si muzica clasica, perfect integrate intr-un mod care functioneaza extrem de bine. Desi nu este un musical, muzica este o tema centrala. Un moment superb si emotionant este cand, de-a lungul calatoriei sale, August atinge pentru prima data o chitara si aceasta prinde viata (impreuna cu el) si devine insfarsit capabil sa exprime in muzica tot ce a fost intotdeauna in el. Dupa cum am spus, performantele actorilor sunt foarte bune. Freddie Highmore, din Finding Neverland si Charlie and the Chocolate Factory este personajul principal. El a „furat” Finding Neverland cu o „blink of an eye” si aproape ca face acelasi lucru si aici. Ofera o performanta stralucitoare si face ca putinele dialoguri sa sune natural. Nu stiu daca el chiar a si cantat la toate acele instrumente sau au fost inregistrate separat, dar a jucat perfect in scenele care includeau muzica. Spre deosebire de alte filme de gen, in care un copil a descoperit/a primit puteri paranormale si invata sa le foloseasca, filme care, din punctul meu de vedere, sunt mult prea superapreciate decat acest film, acest film incearca sa obtina emotii reale din poveste, in loc sa inspire vise de genul „what if”. Nu sunt un expert muzical, nici un muzician de orice fel (nici in Garage Band nu stiu sa cant) spre dezamagirea mea, asa ca puteau sa cante in acest film la instrumente si cu picioarele ca ar fi contat prea putin pentru mine. Totul este un orgasm muzical si nu simti cand trec cele aproape 2h.
0 Comments
You Got Served: Beat the World - 3 / 10
Jalnic. Patetic. Praf. Oribil. Pentru o simulare a unei competitii mondiale, 90% din miscarile coregrafiilor sunt miscari de baza, de incepator. Pentru un concurs de street dance, e cam mult break. Coregrafiile alea nu transmit nimic. Sunt doar o succesiune de miscari. Se vede foarte clar si faptul ca au facut dansurile/coregrafiile pe alte melodii decat cele din film, ca nu se potrivesc deloc pe bit. S-au axat prea mult pe o amarata de poveste de dragoste (care oricum nu transmite nimic) si au menajat chiar ce nu trebuia. Dansurile. Pana si dansul final a fost lipsit de vlaga. Primu a fost chiar bun. Chiar foarte bun. Este in top 3 a celor mai bune filme cu si despre dansuri (cel putin pentru mine). Step Up 3D - 5 / 10
Un film foarte slab. Sa fim seriosi, doar 6 dansuri ? Coregrafii de incepatori, bazate in principiu pe break dance (ceea ce se puncteaza doar intr-o foarte mica masura intr-un concurs de street dance) iar chiar ei, marea trupa principala, inafara de finala, nu au avut echipament (care conteaza enorm intr-un concurs de gen). Nu mi-a placut ca a reciclat faza cu apa din 2. arata bine in 3D, da...puteau mai mult... Cel mai mare plus pe care il pot da filmului este Moose. E genial pustiulica. Mi-a placut in 2 si l-am adorat in 3. Pot spune ca are unele efecte 3D misto, dar in mare, se putea lejer fara 3D + ca dansatorii se misca prea repede si nu poti sa-i vezi prea bine in 3D. Ray - rerererevazut
Ca actori si ca realizare, nota 9 cu felicitari, ca poveste (reala), nota 10 si nota 7 pentru duritate. Unu din cele mai bine jucate filme din cate am vazut. Si nu ma refer doar la Jamie Foxx ci la toti actorii. Mi se pare foarte tare sa aflii cum sunt create melodiile si ce se ascunde in spatele lor, cine le canta (chair si baking vocals) si ce se intampla cu ei. Pentru cine nu stie, absolut TOATE melodiile din film, sunt interpretate de catre Jamie Foxx personal, la pian. Nu sunt cele cantate de Ray Charles. This is it - 2 / 10
Filmul in sine, nu este film. Pentru repetitii si pentru ce ar fi fost (desigur ca si pentru Michael Jackson), nota 1000 / 10. M-a uimit felu in care detinea controlul. Felul in care stia absolut fiecare nota, fiecare bit, fiecare particica dintr-o piesa si stia exact cum vroia sa sune si cum vroia sa arate totul. Un GENIU. M-a uimit cum, cand se oprea si spunea ca ceva nu e bine, toata lumea se oprea si asculta si...pur si simplu facea. M-a uimit pasiunea si daruinta lui. M-a uimit EL...ca persoana. |