Puncture – 7 / 10
O drama dupa fapt real, care incepe incet, nu are asa multa actiune, poate chiar in prima jumatate de ora te vei intreba daca vei rezista pana la sfarsit, dar dupa acele 30 de minute te atasezi de personaj si ajungi sa speri intr-un dependent de droguri. Este un caz real ce a inceput in Houston in 1998 si a salvat milioane de vieti in intreaga lume. Nu pot spune foarte multe lucruri despre filmele facute dupa fapte reale. Scenariul este cum este, cu mici variatiuni pentru a tine telespectatorul prins in fata ecranului, dar obligat sa respecte firul epic adevarat. Filmul se axeaza pe patru personaje, Mike Weiss, Paul Danziger, Jeffrey Dancourt si asistenta Vicky, pe cum au ajuns in situatia data si nu pe castigarea cazului, acesta fiind doar motivul pentru care povestea a meritat spusa. Chris Evans, care ne-a obisnuit pana acum doar cu roluri de actor de comedie (Not Another Teen Movie), filme de actiune (Losers, Cellular) sau filme cu supereroi (Fantastic Four, Captain America) are o interpretare magistrala in aceasta drama, ceea ce ne demonstreaza ca poate face cu usurinta si roluri mai serioase. Isi intra foarte bine in rol si este foarte credibil. La un moment dat, vei ajunge chiar sa-ti para rau pentru nenorocitul prins in dependenta de droguri , luptand totusi pentru o cauza nobila si in ciuda tuturor obstacolelor, te face sa speri ca se va face bine si va rezolva cazul…stii tu…sfarsitul normal pentru un astfel de film – The happy ending. Dar vorbim despre o poveste reala iar sfarsiturile fericite sunt doar in basme.
1 Comment
The Number 23 – 7.5 / 10
9 / 11 2001, 9 + 11 + 2 + 1 = 23; JFK a fost ucis pe 22 noiembrie 1963, 2 + 2 = 4, 1 + 9 + 6 + 3 = 19 si 19 +4 = 23; Cezar a fost injunghiat de 23 de ori, si asa mai departe. Thrillerele psihologice sunt un concept foarte greu. Ai nevoie de un sfarsit excelent. Incepi filmul, construiesti cu suspans si actiune, adaugi putina paranoia si gata. Destul de usor. Finalul este partea mai complicata. Filme ca Memento si Fight Club au facut-o foarte bine. Intorsatura lor, nodul de anxietate care se incalceste si se deznoada, doar ca sa te „pregateasca” pentru inca un nod de sfarsit, ce te lasa „breathless” si tulburat, chiar perturbat daca esti „norocos”. Dar fara sfarsit, fara ultima lovitura in nas sau in stomac, un thriller psihologic este doar o adunatura de sireturi dezlegate. Nu ma intelegeti gresit. Este un foarte bun film in doua acte, iar daca stiti sa va opriti cand trebuie, sa inchideti filmul si sa va luati floricelele, veti fi mult mai incantati de acest film. Dar acel al treilea act, cu momentul culminant foarte clar si slab scris, ne lasa cu acel sentiment de dezamagire a ceva promitator, transformat brusc intr-o iluzie amara. Nu voi dezvalui sfarsitul, voi spune doar ca poate fi sumarizat prin cuvantul „banal”. Si banal este cuvantul care nu ar fi trebuit sa defineasca „The Number 23”. Jim Carrey dovedeste inca o data ca poate face un rol serios (dupa Eternal Sunshine of the Spotless Mind si Truman Show) si chiar poate sustine un film intreg, ce se invarte in jurul personajului sau. Virginia Madsen face un rol bun ca sotia lui Carrey, protectoare si iubitoare, dar fara prestatia lui Carrey, n-am fi avut, poate, decat un alt film de duzina. Exista, o chimie excelenta intre Carrey, Madsen si „fiul” lor, Logan Lerman. Acest film foloseste cu succes intreaga familie in scenariu, intr-o masura in care foarte putine filme reusesc. De asemenea, veti simti o conexiune cu personajul lui Carrey, care devine obsedat de numarul 23. Ma indoiesc de faptul ca un numar ar putea distruge viata cuiva, dar sunt sigur ca toata lumea a trecut prin unele coincidente ciudate, ce parca erau legate intre ele. Nu puteam sa inchei acest review fara sa aduc vorba de atmosfera incredibila realizata prin „adoptarea” stilului de film Noire, o realizare de exceptie facuta prin contraste indraznete, prin lumini plasate perfect pentru a realiza niste umbre perfecte, prin jocul de culori incredibil de bine realizat, prin dialogurile simple si directe, precum si prin cel mai accentuat element al filmelor Noire, monologul cu vocea putin ragusita, excelent realizat. Iar atmosfera Noire nu putem avea fara o coloana sonora care sa sustina toata aceasta realizare grafica si, desigur, sunetul este la inaltime. Pe langa vocea lui, mentionata mai sus, toate dialogurile sunt perfect rostite si acompaniate de sunete clasice, iar cele putine melodii alese, completeaza perfect tabloul ales. Sunt sigur ca dupa vizionare, veti aduna numerele din numarul de telefon, CNP, data nasterii sau numele, pentru a vedea daca sunteti „blestemati” sau nu. Drive - 8.5 / 10
Filmul ofera un amuzament ciudat, plecand de la semi-ranjetul lui Goslin cu scobitoarea mereu in coltul gurii, pana la gangsterii si cliseele mafiote. Totul se invarte in jurul portretizarii unui personaj fara nume, care vorbeste foarte putin si ramane un mister pana la sfarsit. Pot spune ca este filmul lui Goslin, ce realizeaza un rol foarte complet, transformand ceea ce ar fi putut fi un alt dur al Hollywood-ului, intr-un caracter complex si contradictoriu, increzator si ganditor, singuratic si cu o anumita particularitate ce aduce aminte de rolul lui De Niro din Taxi Driver. Un aspect foarte important si foarte bine realizat, este utilizarea in filmare, a unghiurilor joase si inclinate putin in sus, eficiente la extinderea sentimenteror de curiozitate si interes, precum si a prim-planurilor statice; ritmul lent si miscarea foarte usoara a camerei, calmul scenelor si al personajelor (in special Goslin), realizeaza o imersiune completa a privitorului si face ca scenele violente sa para si mai violente si stranii. Cadrele de noapte au surprins excelent gama de lumini si umbre, aducand aminte de filmele Noire din anii 80 (daca ar fi fost filmat in alb-negru, ar fi primit un punct in plus, dar probabil ca ar fi alungat si mai multa lume), realizate cu un nivel tehnic audio excelent, iar faptul ca in scenele intense nu avem deloc muzica, amplifica acest detaliu. Soundtrack-ul pop, specific anilor 80, rulat in surdina in momente cheie ale povestii, te face sa te concentrezi mai bine pe anumite actiuni si trairi ale personajelor. Acesta nu este un film de actiune. Nu contine efecte CG, nu exista violenta absurda, e linistit si schimbator, dar in acelasi timp, nu este o vizionare usoara. Este un film intunecat si complex, care arata emotiile fundamentale ale omului, prin limbajul corpului si motivatiile acestuia, cu urmariri de masini inteligente, violenta in exces care iese in evidenta mai tare ca intr-un film de groaza si momente trecatoare de tandrete, care va atrag in lumea emotionala a protagonistilor. In ciuda maiestriei absolute, Drive nu este pentru toata lumea. Oamenii care prefera un chelios plin de muschi, cu glume proaste si replici “inteligente”, ar trebui sa stea departe de acest film, intrucat aduce foarte putin cu filmul standard Hollywoodian de gen si in mod clar veti fi dezamagiti. Pentru mine, Drive a fost ireal, tensionat, amuzant, revoltator si mai ales, surprinzator. Acest film va ramane in istorie ca unul din cele mai bune filme de actiune din anii 80, care nu s-a facut cand trebuia. Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2 - 6.5 / 10
Dupa ce am urmarit aceasta "saga", pe parcursul a 10 ani, pot spune chiar ca am crescut cu aceasta "serie", azi am vazut ultima parte, si... Ma gandisem ca, daca dupa vizionarea primei parti din "ultima carte", am ramas profund impresionat de noua directie luata de scenariu, de noile decoruri, interpretarea actorilor, foarte multa actiune si efecte speciale, aceasta a doua parte, daca ar fi cel putin la fel de buna ca prima, nu ar avea de ce sa-mi insele asteptarile si ar putea fi un sfarsit perfect pentru o serie atat de frumoasa. E logic, nu ? NU ? GRESIT !!! Nu am citit cartile, astfel ca aceste randuri se refera strict la film. Sunt sigur ca daca as fi citit si cartile, nota primita ar fi fost considerabil mai mica. Filmul incepe foarte bine, exact din momentul in care s-a terminat prima parte si continua foarte bine pana in momentul in care Harry si prietenii se decid sa patrunda in Hogwarts. Din acest moment, parca se rupe filmul si totul o ia la vale. Parca din acest moment, totul a fost "inghesuit" si grabit, in castel este un haos total, dar parca fiecare lupta independent, nu pentru aceeasi cauza; pentru actorii pricipali, parca restu elevilor nu exista, toate dialogurile par grabite, actiunile pe care la intreprind par lipsite de acel ceva care sa te faca sa-ti pese, totul este facut foarte usor, desi tot castelul este sub asalt...si lista poate continua. Inafara de 2-3 confruntari directe, ce-l au in centrul atentiei pe Harry Potter, filmul nu prea are actiune. Desi aveau potentialul necesar si chiar campul de lupta perfect, in locul unei batalii superbe si epice (in genul celei din sfarsitul trilogiei Lord of the Rings) au ales cateva artificii (la propriu) si lumini colorate lipsite de "viata". Pot spune ca scena preferata reprezinta "detalierea" trecutului lui Snape (Alan Rickman - excelent ca intotdeauna), dar chiar si aceasta scena pare grabita si nu impacteaza cum ar fi trebuit. Soarta prea multor personaje mai importante este redusa la mici momente, decat sa fie parti importante din poveste, iar toate lucrurile referitoare la fratele lui Dumbledore s-au simtit fortate si neconvingatoare. Sper din tot sufletul ca pe dvd/blu ray, sa aibe aceste cateva mici detalii, ca bonus si sa le fi taiat doar din cauza duratei filmului. Interpretarea actorilor este, in mare parte, buna. Doua roluri mi-au placut foarte mult. Dupa cum am spus si mai sus, Alan Rickman (Hans Gruber, pentru cunoscatori) in rolul lui Severus Snape, face un rol excelent, la fel ca in toate filmele din serie; si Ralph Fiennes in rolul lui Voldemort, face, prin dialoguri si felul de a vorbi, deasemenea, un rol excelent. ATENTIE SPOILER !!! Cel mai dezamagit am fost de intreaga confruntare dintre Harry si Voldemort, cu replici foarte scurte, multe lumini colorate, urmate de moartea lui Voldemort, fara a parea lovit de o vraja, precum si explozia lui in "confetti" (la fel ca Bellatrix, complet inexplicabil) . Pe partea de efecte CG, filmul sta destul de prost. Multe efecte iesite din context,cu o iluminare total gresita (imi vine in minte scena din camera "aglomerata", cu foarte mult foc), iar ca sunet, nu impresioneaza in nici un fel. Povestea se simte ca un RPG, in care trebuiau gasite 7 obiecte pentru a putea invinge boss-ul final si sincer, mi-as fi dorit sa castige Voldemort, decat sa asist la acest sfarsit "normal", ce ne demonstreaza ca J.K. Rowling poate face fara probleme, o alta serie legata de Hogwarts, daca va avea nevoie de bani. Un ultim film mult prea dezamagitor pentru a inchide o serie, de altfel, foarte buna. Daca pot rezuma acest ultim film din serie intr-un singur cuvant, aceste este simplu. Bittersweet. If Only - 8 / 10
Ideea din spatele filmului nu este originala, dar am apreciat faptul ca, desi puteau "repeta" actiunea de mai multe ori, ducand la o continuitate ireala (mai mult decat este cazul), au preferat sa se concentreze doar pe "what if" si sa profite la maxim de acest lucru. Scenariul te pune pe ganduri si te face sa apreciezi ce ai in acest moment si chiar prima conversatie din taxi, te face sa te intrebi ceva ce, cu siguranta, te-ai ferit sa te intrebi de mai multe ori. Cand dai peste un astfel de film, ajungi sa te intrebi daca nu cumva filmul va incerca prea mult sa traga de "sforile inimii" in incercarea de a manipula o reactie emotionanta, dar acest film este atat de natural, incat nu trebuie sa va faceti probleme in privinta asta. Filmul te atinge cu adevarat prin scenariul inteligent, "miscator" si serios, presarat cu umor cand este cazul si o directie foarte bine aleasa. Interpretarea actorilor, cel putin pentru mine, a fost cea mai mare uimire. Daca pe Jennifer Love Hewitt o vazusem in mai multe filme si chipul foarte expresiv o ajuta enorm in exprimarea oricarei trairi si oricarui sentiment, fara probleme, de Paul Nicholls chiar nu mai auzisem, dar are o interpretare si o prezenta fermecatoare si naturala. Coloana sonora este foarte bine aleasa pentru o poveste de dragoste, iar felul in care este filmat, nu iese cu nimic in evidenta. Recomand acest film tuturor, mai ales celor care au o persoana importanta in viata lor. Acesta va poate deschide ochii si imbunatatii relatia cu persoana iubita. Trespass - 6.5 / 10
Desi dupa vizionarea din urma cu cateva luni, a trailer-ului, am ramas cu impresia ca va fi doar un alt film cu "home invasion", cu toata actiunea filmului "arhivata" in trailer-ul de doar 2 minute, singurul plus adevarat fiind actorii mai buni si celebrii, pot spune ca dupa vizionare am ramas placut surprins, dar nu foarte departe de ideea initiala. Avem acelasi scenariu, o familie cu multi bani, un om de afaceri tipic, care cu greu isi poate face timp pentru familie, o sotie si o mama frumoasa, dar cam imbatranita, care tanjeste dupa atentie si o fiica adolescenta care doreste sa petreaca si uraste sa fie tratata ca un copil. Dupa inceperea actiunii, omul de afaceri mereu ocupat devine acel extra-super-mega tata iubitor si protector, sotia devine acea femeie isterica ce tipa si plange din orice, iar fiica devine adolescenta perfecta si simpatica, responsabila si curajoasa, in care se vor regasii toti adolescentii din lume. Dar, spre deosebire de clasicele filme trecute, avem multe rasturnari de situatie si foarte multa tensiune constanta. La minusuri, avem clasicele amenintari cu pistol/shotgun/cutit fara finalizare, accident frontal auto fara aibag-uri sarite si inca cateva mici detalii care, pentru moment, strica placerea de vizionare. Pot spune ca interpretarea este chiar foarte buna, dar asta nu ma mira atat de tare, intrucat vorbim de Nicolas Cage si Nicole Kidman, doi "grei" ai cinematografiei. Mi-a placut felul in care a fost filmat, cu foarte multe prim planuri si diferite tipuri de focusare, cu putin "handy cam" si cateva cadre de ansamblu. Coloana sonora este la inaltime, cu o prezenta constanta pe toata durata filmului, in fiecare dialog sau actiune. Nu stiu daca as putea sa recomand acest film. Simt ca l-am vazut deja de cateva ori. Este acelasi film ca Hostage cu Bruce Willis, Trapped cu Kevin Bacon si Charlize Theron, Shattered cu Pierce Brosnan si Gerard Butler si chiar Panic Room cu Jodie Foster si Kristen Stewart (in primul ei lungmetraj) si sunt sigur ca mai sunt. Vreau ceva nou, vreau ceva incitant, vreau sa fiu uimit. One day - 8 / 10
O comedie romantica / drama, putin mai ciudata. Scenariul are la baza romanul cu acelasi nume, scris de David Nicholls in 2009 si se concentreaza pe relatia dintre un el si o ea, de la prima "intalnire" adevarata, urmata de o promisiune. Pe parcursul a 20 de ani, ii vedem ce fac in aceeasi zi din an si felul in care comunica unu cu altul. Interpretarea ambilor actori principali este foarte buna, iar Anne Hathaway, prin chipul foarte expresiv, pot spune ca ofera niste sentimente reale, mult diferite de marea majoritate a actorilor in roluri similare. Nu vreau sa ofer prea multe detalii, pentru a nu va strica placerea de a-l viziona, dar va pot spune sincer, ca este unul din cele mai bune filme ale anului 2011, pe segmentul sau de romcom (romantic comedy). Like Crazy - 8 / 10
Un film diferit, intr-un fel foarte ciudat. Se poate asemana cu Blue Valentine, intr-o oarecare masura. Este o poveste ciudata de dragoste, o dorinta nebuna a unui lucru pe care ti-l doresti enorm de mult exact cand nu-l poti avea, iar cand il poti avea... Sau cel putin asta-ti lasa impresia. Relatiile dintre ei sunt atat de ciudate, incat te intrebi mereu ce se intampla si de ce, iar la sfarsit esti liber sa-ti imaginezi ce se va intampla. Mi-a placut la nebunie felul in care a fost filmat. Prim planuri pe expresiile actorilor, focalizare pe obiectele care conteaza si putin "handy cam". O maniera foarte buna si eficienta de a transmite un anumit mesaj. Coloana sonora este pur si simplu superba, desi exista in prea mica masura. Am admirat faptul ca au lasat toate conversatiile fara muzica, doar cu sunetele de fundal, excelent captate, iar unde au fost si melodii, acestea sunt excelent alese, exact pe starea impusa de actori/replici. Actorii, desi sunt necunoscuti (tipul a mai jucat in Alpha Dog, fiind pustiulica rapit), isi arata excelent emotiile si trairile si joaca aceste roluri ca niste adevarati profesionisti. Este un film foarte bun, daca-ti plac genul asta de filme. Crazy, Stupid, Love - 8.5 / 10
O comedie foarte buna, interpretata foarte bine, cu multe replici bune (Are you Steve Jobs ? - facand referire la adidasii depasiti), cu actori buni si cateva rasturnari de situatie. Este o buna radiografie a vietii erotico/sentimentale din zilele nostre, o poveste de viata bine pusa in scena prin replici excelente, cu dialoguri, situatii si personaje cu adevarat amuzante. Un scenariu foarte bine pus la punct, cu multe momente amuzante, dialoguri bine gandite, coloana sonora bine aleasa si un sfarsit foarte bun. United - Nu pot sa dau nota unui asemenea film...
Facut dupa fapt real, avand in prim plan tragedia din 1958 de la Munchen a echipei Manchester United, iar in plan secundar lansarea si inceputul de cariera a lui Sir Bobby Charlton. Un film emotionant... |